Alfabetul iernii

Iarna a-nceput să scrie

într-o carte, pe coperta aurie,

câte și de toate

cu creioane înghețate.

A pornit de la A,

Adică de la Anotimpul iarna.

Apoi, a scris despre ger

polei și sanie,

despre zăpadă și nu mai știu ce,

până am ajuns Z........  .......e,

adică la zăpada moale

pe care copiii se tot dau la vale!

(Ciornei Ionuț, clasa a V-a)

Inima cititorului perfect

     De această dată am fost tare nerăbdători să vedem cum se vor strecura printre noi cei doi învingători de la preselecția de săptămâna trecută. Așa că i-am supus pe Ionuț și pe Vasile la un test fulger să aflăm cât de multe știau despre cercul în care au intrat. Ceilalți cerchiști i-au mai ajutat și până la urmă au înțeles că nu participă la o activitate comună, ci au fost privilegiați să intre în Cercul Literar „Jocuri printre cărți”.

     După această introducere, din nou „administrativă”, am trecut la o muncă agreabilă și am citit împreună textul „A patra inimă” de Mircea Cărtărescu, din volumul pe care deja îl cunoașteți, „Care-i faza cu cititul”. Textul este plin de o sensibilitate care i-a atras imediat pe cei mici, iar sensuri care trebuiau dezlegate pe jumătate erau îmbinate astfel încât fiecare a putut găsi câte o semnificație pentru inimile fetiței maturizate. Să nu uităm jocul atât de comic al primului copil cu piese de schimb care își punea urechiușele la glezne. Cum era și de așteptat, la întrebarea „Tu ce inimă ai dori să ai de schimb?”, răspunsurile au fost în funcție de ceea ce și-au dorit mereu cerchiștii: de la iubire până la ciocolată.

     Spre final, grupele formate au schițat inima cititorului perfect: simplă, dar inteligentă.

                                                                                                                               

                      

Întâlnire cu emoții

     După cum v-am anunțat de săptămâna trecută, am organizat la cerc o preselecție pentru selectarea a doi noi cerchiști și am derulat concursul „Miss Pluș”.

     Pe holul școlii s-au ivit mai mulți elevi, însă doar șase au avut curajul de a se prezenta în fața intransigentului juriu format din toți cerchiștii întrebători. Bineînțeles că nivelul celor care s-au prezentat a fost foarte diferit, așa că au existat destule „perluțe”:

 

- Care a fost ultima carte citită?

- Cartea de limba română.

 - Dacă nu ți-ar plăcea în prima zi la cerc, ai mai veni?

- Da.

- De ce?

- Poate-mi place a doua oară.

 

- De ce vrei să vii la cerc?

- Pentru că sunt multe fete frumoase.

 

 

      Și ca să nu fim deloc răutăcioși, să spunem că și cerchiștii s-au străduit prea tare uneori:

 

- „nu sunt prea serioasă dar o să-l primesc”

- „l-aș primi dar mi-e greu nu cred că l-aș primi”

        Cu aceste câteva excepții, juriul cerchiștilor a trecut dincolo de așteptări, pentru că a cerut celor prezenți respect, o ținută decentă, dorință, avânt și o mare apropiere de lectură, iar seriozitatea a ieșit în evidență. Mai pe scurt, Mihai nu mai este singurul cavaler cerchist, ci i s-au alăturat Ciornei Ionuț (clasa a V-a) și Strugariu Vasile (clasa a VII-a). 

       Cealaltă parte competitivă a întâlnirii a fost mai plăcută. La concursul „Miss Pluș” au participat cerchiștii care s-au străduit să atragă voturile celorlalți. Am filmat prezentările, așa că vă puteți bucura și voi de ele. Concurența a fost foarte strânsă:

1. MARIA - 541P
2. IULIANA - 510P
3. LOREDANA - 498P
4. ELIZA - 492P
5. LAURA - 483P
6. GEORGIANA - 472P
7. ALINA - 458P

     În plus, să nu uităm că am fost la un cerc literar și mai trebuia să și citim, nu doar să ne pierdem în „lucrări administrative”. Așa că ne-am pus pe treabă, am citit și am discutat un text scurt, dar foarte util, „Ultimul nivel”, al lui Danion Vasile, pe care îl puteți găsi ușor într-un search. Este unul dintre textele care vorbește cât se poate de clar de influența negativă pe care o poate avea Internetul asupra copiilor.

 

 

De Valentine's Day

      Având în vedere că toată lumea este extrem de încântată astăzi de o sărbătoare care încă nu ne aparține, trebuia să facem și noi ceva în acest caz. Așa că mai mulți cerchiști au răspuns la întrebarea

CE PUTEM IUBI MEREU?

      Cu toții au înțeles că întrebarea nu se referă la ce putem iubi într-o simplă zi cu titlu, ci la tot ceea ce putem iubi o viață întreagă. Iată ce au bifat pe listă:
 

FAMILIA (Alina, Georgiana, Amalia)

CĂRȚILE (Eliza, Alina)

ANIMALELE (Loredana)

SPORTUL (Mihai)

DISTRACȚIA (Laura)

CIOCOLATA (Maria)

PĂRUL (Iuliana)

     Lista de sus se potrivește cu gândurile voastre? Vă așteptăm răspunsurile cu mare drag!

O nouă preselecție pentru cercul literar

   Cerchiștii au hotărât prin vot faptul că mai putem să acceptăm și alți elevi care își doresc foarte mult să li se alăture. Prin urmare, la următoarea întâlnire de cerc, în partea finală, vom organiza o preselecție. Noii membri se vor prezenta în fața juriului format din toți cerchiștii împreună cu profesorul coordonator și trebuie să răspundă la o întrebare simplă (în aparență):

DE CE VOR SĂ SE ALĂTURE CERCULUI LITERAR?

     În urma voturilor și a discuțiilor, cei care vor participa vor fi anunțați dacă au fost admiși sau nu. Bineînțeles că intenția noastră este să acceptăm strict pe cei cu adevărat interesați de activitățile pe care le derulăm.

     Mult succes candidaților!

O întâlnire despre școală

     Ne-am mai bucurat de o întâlnire de cerc și cu această ocazie ne-am propus să discutăm despre școală. Mai precis, am vrut să vedem ce întâmplări ne-au rămas întipărite în suflet din tot ceea ce înseamnă viața de elev.
   Iată textele pe care le-am citit și vi le recomandăm cu mare căldură:

• Povestea băiețelului cu floarea roșie
• Victoria învățăturii (La Fontaine)
• Școala din deal
• Fabulă (despre organizarea învățământului în lumea animalelor)

      Noi le-am găsit pe toate într-un volum frumos, util, numit Mentorat publicat prin proiectul „Investește în oameni!”, însă o parte din ele se pot găsi la o simplă accesare pe Google.

      Aceste texte le-au oferit elevilor ocazia să observe ce influență pot avea profesorii asupra lor, cât de importantă este educația prin comparație cu averea, câte emoții se pot ascunde în inima unei învățătoare la 15septembrie, dar și cum putem face o școală mai bună.

      Mai mult decât atât, ei au povestit ce le place la școală, pornind de la profesorii care îi învață lucruri utile pentru viață, trecând la prieteniile ce îi leagă și ajungând chiar la micile răutăți de care s-au bucurat... totuși.

      Să nu uităm că Tigrișor s-a simțit foarte bine în compania noilor invitați de pluș aduși de cerchiști pentru a colora decorul și a discutat mult cu aceștia, indiferent de mărimea sau rasa lor. Spre sfârșitul filmulețului veți observa că unul dintre invitați nu se mai putea opri din râsul provocat de glumele mascotei noastre.

      Și țineți minte! Săptămâna viitoare avem preselecție și concursul MISS PLUȘ!

  

   Să aveți zile frumoase!

Școala la care învăț

      Și acum îmi amintesc cu mari emoții de primii pași în curtea școlii. Eram micuță, așa că stăteam mereu în spatele mamei și scăpam câte o lacrimă când nu mă vedea nimeni. Îmi era frică, apoi eram bucuroasă. Au trecut toate emoțiile prin mine, pe atunci. Școala la care am învățat și învăț mi se părea enormă, ticsită de copii.
       Acum că m-am schimbat, adică am mai crescut, privesc școala altfel, mai exact o consider o prietenă foarte bună care mă ajută în toate modurile posibile.
      Concluzia mea este că ar trebui să ne bucurăm de școală și să o prețuim, pentru că atât ea, cât și profesorii care sunt aici doresc să scoată tot ce este mai bun din noi.

(Mereuță Alina, clasa a VII-a)