Când te speli (mai ales că este vară)

Dacă transpiri
Fă un duș cu stropii mari
Ca o ploaie minunată
Care te spală îndată.

Înainte de-a mânca
Îmi spăl mâinile așa:
Cu săpun, cu multă apă
Până toți microbii pleacă.

Cum mi-au spus ai mei părinți
Când mă scol, mă spăl pe dinți,
Ca să fie sănătoși,
Albi, puternici și frumoși!

Plină de clăbuci și spumă,
Baia caldă-i tare bună!
Când din baie voi ieși,
Imediat voi adormi...

(Strugariu Andreea-Monica, clasa a V-a)

Întâlnirea cu televizorul

     La început, am discutat despre cum s-au desfășurat întâlnirile de până acum. Apoi, cerchiștii au descoperit o carte foarte subțire, plină cu desene, potrivită pentru orice vârstă. Pe coperta multicoloră scria: Îmblânzirea televizorului. De fapt, era un material realizat de Consiliul Național al Audiovizualului privind consecințele vizionării de către copii a programelor de televiziune neadecvate vârstei lor care conținea și o poveste.

      Pasul următor a fost ca cerchiștii să urmărească cu mare atenție lectura textului pentru a descoperi ce titlul ar putea avea. După ce am terminat de citit, am găsit și niște variante foarte apropiate de titlul real al textului: Peripețiile lui Matei în Mondomedia.
      Am discutat textul din punct de vedere literar, dar fără a neglija tema propusă de acesta. Astfel, a apărut o pânză de păianjen mereu extinsă formată din întrebări ale profesorului și ale elevilor: V-a plăcut textul? Ce impresie v-a lăsat? Care este tema textului? Care este mesajul poveștii? Cine era Matei? Cum vi s-a părut acest personaj? Ați putea găsi alt nume pentru acest personaj, fără a schimba povestea? În fața cărei decizii este pus Matei? Ce ați fi făcut în locul lui? Ce crezi că s-a întâmplat cu Matei după ce s-a întors acasă? De ce a fost ales acest text pentru cerc? Suntem dependenți de televizor? Ce descoperim într-o comparație: carte vs. televizor? etc. Răspunsurile au fost foarte interesante și la obiect, dovedind că într-adevăr toți s-au jucat cu textul.

        Spre final, elevii, grupați în perechi, au redactat scrisori către Matei. Una dintre scrisori, realizată de două fetițe de clasa a V-a este pusă aici:

           

                                                                                                                 31 mai 2012

                                                              Dragă Matei,

            Te salutăm și sperăm că te vei apuca și de școală, nu să te uiți numai la televizor ca să obosești.

            Sperăm să ne trimiți și tu o scrisoare  în care să fie scris câte cărți ai citit, care dintre acele cărți te-a fermecat așa de tare și ce fel de personaj te-a impresionat atât de mult încât să păstrezi cartea. Să îți faci un program pentru televizor ca să te ocupi mai mult de școală, să iei note mari și să stai mai mult cu părinții tăi. Dacă stai mai mult cu ei, te vor cunoaște mai bine și vor ști ce-ți dorești tu cel mai mult, iar ei vor face tot posibilul să te ajute.
            Cam atât pentru azi.

                                                                                               

                                                                    Cu drag,

                                                           Strugariu Andrea-Monica și Straton Cristina-Florentina

      Alte perechi au scris că le-a plăcut povestea, s-au prezentat, au mărturisit faptul că povestea i-a făcut să se gândească la ce este bun televizorul, aveau siguranța că povestea îi va ajuta și pe alți copii, spuneam că trebuie să existe un echilibru între timpul dăruit cărții și cel dăruit televizorului sau îl sfătuiau pe Matei să își facă prieteni și să își petreacă mai mult timp în aer liber, la fotbal, de exemplu, ca să nu aibă probleme cu ochii. În plus, cerchiștii s-au oferit să umple acel gol din sufletul personajul Matei și să fie prietenii lui, să își petreacă timpul împreună într-un mod cât mai frumos.

       La sfârșitul întâlnirii, elevii au venit cu destul de multe propuneri pentru anul următor și  s-au dovedit inventivi. Totuși, să nu stricăm surpriza și nu uitați să vizitați și catalogul nostru, actualizat după această întâlnire.

   

       

Garderoba mea de vis

     Normal, într-o garderobă, ar trebui să fie multe, multe haine, nu ca în această poveste.

     A fost odată ca niciodată, o fetiță săracă ce nu prea avea haine în garderobă, iar cele puține pe care le avea erau rupte și cârpite.

     Într-o zi, fetița merse la școală, dar, în lipsa ei, venise acasă la ea un vrăjitor care îi făcuse un dulap din aur pur cu rochii, fuste, tricourile etc. cum nu s-au mai văzut, apoi a plecat.  Când fetița venise acasă, a văzut minunăția, așa că în ziua următoare a păzit să vadă ce s-a întâmplat. După cum știți, vrăjitorul s-a întors și de data aceasta i-a adus un prinț, însă fetița l-a văzut pe vrăjitor, iar el i-a explicat totul.     

    Au mers împreună în împărăția prințului unde s-au căsătorit cei doi tineri și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

                                                                                    (Straton Cristina-Florentina, clasa a V-a)

Întâlnire cu personaje

Pe Urmele Persj Preferat_sc Deleni

Călătorie lirică

     Având în vedere faptul că până acum am discutat mai mult proză la cerc, la ultima întâlnire ne-am apropiat de poezie.

    Totuși, această apropiere nu putea fi una brutală, ci introdusă de un eseu scris de Ana Blandiana - CUM AM DEVENIT POET (vol. Autoportret cu palimsest). Eseul este o specie oarecum străină elevilor de gimnaziu, deși oferă atât de multă libertate și s-a dovedit a fi cea mai bună introducere a unor poezii recitate de poeta însăși.

     Astfel, cerchiștii au avut ocazia să o cunoască pe poetă, dar să și observe cum trebuie recitată o poezie pentru ca ea să se transforme în muzică neștiută.

URĂM UN CĂLDUROS „LA MULȚI ANI!” POETEI ANA BLANDIANA ȘI NE ÎNSETĂM DE PE ACUM ÎN AȘTEPTAREA UNOR NOI TEXTE.

   
Să nu uităm, cerchiștii cred că oamenii se fac scriitori pentru că:

• le place
• vor să citească copiii mult mai mult
• vor să își demonstreze lor înșiși că pot mai mult
• vor ca elevii să își îmbogățească vocabularul
• vor să devină celebrii
• vor să povestească lumii despre ei și despre pățăniile lor
• le place să compună
• se bucură să scrie
• vor să devină iubiți de alți oameni
• adoră să citească
• vor să arate lumii întregi ce este în inima lor
• au mândria de a-și face cunoscute sentimentele
• vor să fie iubiți de copii
• lumea vrea să citească lucruri noi și interesante
• vor să-și împărtășească gândurile inteligente cu cititorii
• vor să fie faimoși

O zi închinată mămicilor

    Ieri a fost Ziua Mamei, o clipă în care fiecare dintre noi ne-am adus aminte cât de importantă este această ființă în viața noastră. Prin urmare, nici la întâlnirea de cerc nu puteam să lăsăm să ne scape o astfel de ocazie.

    Nu am ales poezii, nu am ales să scriem compuneri, ci să observăm tăcuți, în fața textului, ce înseamnă iubirea necondiționată a unei mame. Ne-am pierdut printre literele câtorva fragmente din romanul „Ochii Maicii Domnului” de Tudor Arghezi și am început treptat să zâmbim, captivați de modul în care tânăra mamă învață să-și crească copilul într-un mod sănătos și fericit. Ce se mai întâmplă cu Tile pe parcursul romanului nu vă spunem noi, ci va trebui să aflați singuri, pentru că povestea merită citită.  

     După minutele de lectură, am interpretat textul, am discutat despre ce înseamnă cu adevărat o mamă și am încercat să răspundem la câteva întrebări. Unele răspunsuri au fost de-a dreptul amuzante:

1. CE AM DĂRUI MAMELOR?

• Un BMW
• O inimă de pluș
• Suflețelul
• Fericire
• Sănătate
• Nemurire
• Bucurie
• Respect
• Ascultare
• Felicitări făcute de noi
• O inimă de înger cu puțină răutate
• O statuie
• Stele
• Luna de pe cer
• Soarele

2. CE AM VREA SĂ PRIMIM DE LA MAMA?

• Un ATV
• Un BMW
• Păstrarea mereu aproape
• Înțelepciune
• O vilă cu piscină
• Încredere

       Poate că nu vor fi mămicile capabile să dăruiască sau să primească atât de multe, însă un lucru este sigur: fiecare mamă iubește fără limite și merită să fie iubită în același mod.

Surpriză pentru mămici

mesajede8martie

Întâlnire de 1Martie

     O nouă întâlnire de cerc exact de 1Martie pentru a ne bucura de venirea unui nou anotimp! Nici că se puteau potrivi lucrurile mai bine pentru a organiza un concurs de mesaje primăvăratice. Așa că cerchiștii au meditat câteva minute, apoi s-au înghesuit să umple tabla și să câștige. Clasamentul a fost următorul:

• Premiul I: Straton Maria
• Premiul al II-lea: Strugar Iuliana, Mereuța Alina și Andronic Eliza
• Premiul al III-lea: Strugariu Andreea

     Bineînțeles că într-o astfel de zi am citit un basm despre un prinț căruia nu îi este teamă să îi înfrunte pe toți pentru a-și atinge destinul: Broasca țestoasă cea fermecată. Așa ar trebui să fie toți cavalerii nu doar de ziua lor, ci în fiecare zi. Am interpretat textul, cuprinși de atmosfera lui feerică, apoi băieții ne-au asigurat că nu vor pleca în pădure să-și caută ursita aducătoare de palate nemaivăzute și băi în lapte.

    Vă urăm tot ceea ce apare în mesaje pozate, dar vă dăm și o sugestie-bonus: redescoperiți frumusețea poveștilor!

Alfabetul iernii

Iarna a-nceput să scrie

într-o carte, pe coperta aurie,

câte și de toate

cu creioane înghețate.

A pornit de la A,

Adică de la Anotimpul iarna.

Apoi, a scris despre ger

polei și sanie,

despre zăpadă și nu mai știu ce,

până am ajuns Z........  .......e,

adică la zăpada moale

pe care copiii se tot dau la vale!

(Ciornei Ionuț, clasa a V-a)

Inima cititorului perfect

     De această dată am fost tare nerăbdători să vedem cum se vor strecura printre noi cei doi învingători de la preselecția de săptămâna trecută. Așa că i-am supus pe Ionuț și pe Vasile la un test fulger să aflăm cât de multe știau despre cercul în care au intrat. Ceilalți cerchiști i-au mai ajutat și până la urmă au înțeles că nu participă la o activitate comună, ci au fost privilegiați să intre în Cercul Literar „Jocuri printre cărți”.

     După această introducere, din nou „administrativă”, am trecut la o muncă agreabilă și am citit împreună textul „A patra inimă” de Mircea Cărtărescu, din volumul pe care deja îl cunoașteți, „Care-i faza cu cititul”. Textul este plin de o sensibilitate care i-a atras imediat pe cei mici, iar sensuri care trebuiau dezlegate pe jumătate erau îmbinate astfel încât fiecare a putut găsi câte o semnificație pentru inimile fetiței maturizate. Să nu uităm jocul atât de comic al primului copil cu piese de schimb care își punea urechiușele la glezne. Cum era și de așteptat, la întrebarea „Tu ce inimă ai dori să ai de schimb?”, răspunsurile au fost în funcție de ceea ce și-au dorit mereu cerchiștii: de la iubire până la ciocolată.

     Spre final, grupele formate au schițat inima cititorului perfect: simplă, dar inteligentă.

                                                                                                                               

                      

Întâlnire cu emoții

     După cum v-am anunțat de săptămâna trecută, am organizat la cerc o preselecție pentru selectarea a doi noi cerchiști și am derulat concursul „Miss Pluș”.

     Pe holul școlii s-au ivit mai mulți elevi, însă doar șase au avut curajul de a se prezenta în fața intransigentului juriu format din toți cerchiștii întrebători. Bineînțeles că nivelul celor care s-au prezentat a fost foarte diferit, așa că au existat destule „perluțe”:

 

- Care a fost ultima carte citită?

- Cartea de limba română.

 - Dacă nu ți-ar plăcea în prima zi la cerc, ai mai veni?

- Da.

- De ce?

- Poate-mi place a doua oară.

 

- De ce vrei să vii la cerc?

- Pentru că sunt multe fete frumoase.

 

 

      Și ca să nu fim deloc răutăcioși, să spunem că și cerchiștii s-au străduit prea tare uneori:

 

- „nu sunt prea serioasă dar o să-l primesc”

- „l-aș primi dar mi-e greu nu cred că l-aș primi”

        Cu aceste câteva excepții, juriul cerchiștilor a trecut dincolo de așteptări, pentru că a cerut celor prezenți respect, o ținută decentă, dorință, avânt și o mare apropiere de lectură, iar seriozitatea a ieșit în evidență. Mai pe scurt, Mihai nu mai este singurul cavaler cerchist, ci i s-au alăturat Ciornei Ionuț (clasa a V-a) și Strugariu Vasile (clasa a VII-a). 

       Cealaltă parte competitivă a întâlnirii a fost mai plăcută. La concursul „Miss Pluș” au participat cerchiștii care s-au străduit să atragă voturile celorlalți. Am filmat prezentările, așa că vă puteți bucura și voi de ele. Concurența a fost foarte strânsă:

1. MARIA - 541P
2. IULIANA - 510P
3. LOREDANA - 498P
4. ELIZA - 492P
5. LAURA - 483P
6. GEORGIANA - 472P
7. ALINA - 458P

     În plus, să nu uităm că am fost la un cerc literar și mai trebuia să și citim, nu doar să ne pierdem în „lucrări administrative”. Așa că ne-am pus pe treabă, am citit și am discutat un text scurt, dar foarte util, „Ultimul nivel”, al lui Danion Vasile, pe care îl puteți găsi ușor într-un search. Este unul dintre textele care vorbește cât se poate de clar de influența negativă pe care o poate avea Internetul asupra copiilor.

 

 

Școala la care învăț

      Și acum îmi amintesc cu mari emoții de primii pași în curtea școlii. Eram micuță, așa că stăteam mereu în spatele mamei și scăpam câte o lacrimă când nu mă vedea nimeni. Îmi era frică, apoi eram bucuroasă. Au trecut toate emoțiile prin mine, pe atunci. Școala la care am învățat și învăț mi se părea enormă, ticsită de copii.
       Acum că m-am schimbat, adică am mai crescut, privesc școala altfel, mai exact o consider o prietenă foarte bună care mă ajută în toate modurile posibile.
      Concluzia mea este că ar trebui să ne bucurăm de școală și să o prețuim, pentru că atât ea, cât și profesorii care sunt aici doresc să scoată tot ce este mai bun din noi.

(Mereuță Alina, clasa a VII-a)

Cerul schimbător

Sus este cerul,

Jos este pământul.

Va ploua și ploaia va trece.

La fel vine soarele și pleacă

Și apar luna și stelele:

Norii albaștri închis sunt ochii tatălui care are grijă de mine,

iar stelele sunt ochii mamei care mă veghează seară de seară.

Și Dumnezeu le-a făcut pe toate...

Cerul înnorat,

Cerul însorit

și cerul înstelat

(Strugariu Andreea-Monica, clasa a V-a)

Micuțul meu câine bătrân

       Acum stau și privesc spre el, o lacrimă îmi scapă încet pe chipul rece. Stă acolo zgribulit fără să mai latre, mai trage câte o privire dureroasă spre noi.

     Parcă ieri mă jucam cu el pe câmp prin iarba mare cu mingea mare, roșie cu bulinuțe. Acum, e altfel, mingiuca mult iubită este aruncată într-un colț, iar eu stau lângă el și el lângă mine. Blănița lui neagră ca abanosul e gri întunecat, mustățile ce mă gâdilau odinioară sunt albe și posomorâte. Mi-e dor de el tânăr, mi-e dor să îi mai văd în ochi bucuria de a mai fi cățelandru. În acest moment, văd doar bătrânețe.

     Țin la el ca la propriul meu frate și l-am iubit și-l voi iubi mereu. Când l-am văzut întâia oară, repede l-am îmbrățișat și l-am condus la noua lui casă, pentru că îl așteptam cu paie calde-n cușcă, cu castronul plin cu mâncare și cu un bol cu apă.

      Vei fi cuțu meu mereu, indiferent dacă ești tânăr sau bătrân!

(Alina Mereuță, clasa a VII-a)

Tigrișor și Caragiale

       Cu toate că este frig afară, de această dată micuțul Tigrișor a ajuns la întâlnirea noastră ca să le spună copiilor cât de important este scriitorul I. L. Caragiale pentru literatura română și nu numai.

         Așa că le-a propus două texte aparținând acestui autor, iar cerchiștii au ales o scurtă piesă de teatru plină de personaje panicate, dar și comice: Conu Leonida față cu reacțiunea. Micile greșeli de vorbire, expresiile colorate și împrumutate, acțiunile personajelor i-au amuzat.

        În plus, de această dată, burtica lui Tigrișor a fost plină de „mațe de hârtie”, cum au poreclit cerchiștii întrebările următoare la care sunteți invitați să răspundeți:

1. În ce carte ai vrea să trăiești?
2. Ce carte ai lua cu tine mereu?
3. Unde ai păstra cea mai valoroasă carte?
4. Ce crezi despre cineva care nu citește?
5. Cât ai plăti cel mai mult pentru o carte?
6. Ce carte ți-a plăcut mult?
7. Ți-ar plăcea să publici o carte?
8. Ce carte ai vrea să primești?
9. În ce perioadă ai plasa acțiunea unei cărți?
10. Ce carte nu ți-a plăcut?
11. În ce loc ai plasa acțiunea unei cărți?
12. Ce personaj crezi că ești?
13. Au vreun folos cărțile comerciale?

         După cum veți observa cu mare ușurință, fetele noastre au avut mare grijă de Tigrișor, l-au îmbrăcat gros și l-au pus la loc de cinste pentru a face poze cu el când întâlnirea deja se încheiase.

„

O micuță povestioară

vulpoiul

Prima oră de vis

    Intru și mă uit în jur. Îmi văd colegii și zâmbesc, apoi fug repede în bancă să nu întârzii.

     Până acum este foarte bine! Doamna profesoară ne-a citit o micuță poveste amuzantă care mi s-a părut minunată. După terminarea poveștii, urma să ne exprimăm părerile. Aveam niște emoții enorme, dar le alungam mereu cu niște glumițe. Colegii zâmbeau întotdeauna și chicoteau. Erau altfel, păreau simpli și simpatici.

     Acolo am întâlnit un prieten care mi-e tare drag, care, chiar dacă n-are puls, luminează sufletul oricui. Este foarte moale și ca simbol al prieteniei ne-a oferit niște bomboane de ciocolată.

     La sfârșit, am făcut poze și am oferit note primei ore. A fost grozav și așa va fi mereu!

(ALINA MEREUȚĂ, clasa a VII-a)