joi, 3 martie 2016

Rezumatul activității de cerc din luna februarie 2016

După ce ne-am obișnuit iar cu școala după o vacanță mai lungă de iarnă, am reluat și activitatea de cerc. Astfel, ne-am întâlnit aproape în fiecare săptămână câte o oră și am discutat texte comice despre Păcală și un cocoș cam neastâmpărat.
Am descoperit ce înseamnă de fapt lectura. Păcală folosea un păcălitor nevăzut pentru a-i păcăli pe cei creduli, dar pe de altă parte, cât de frumos ne păcălește orice carte cu toate aventurile ei pentru a ne face părtași ai eroilor și a deveni parte din ea! Știm că nimic nu este adevărat, că literatura este o sculptură interesantă de cuvinte, dar ne lăsăm fermecați de carte la fel de ușor cum se lăsau păcălite personajele care îl întâlneau pe Păcală. Altfel spus, de la o lectură concretă a textului am ajuns la întrebări mai profunde de tipul „Care este relația noastră, ca cititori, cu cartea?”.
Apoi, jocurile printre cărți nu au lipsit nicicum. Ne-am jucat „Hai să-ți citesc și să te văd dacă înțelegi!” (joc de rol, elevii au citit exact așa cum li se cerea: încet/tare, cu întreruperi, pe sărite, unul fericit și altul înlăcrimat, mergând și așa mai departe) și toți s-au descurcat de minune, dându-și seama că fiecare text are nevoie de anumite condiții optime pentru a fi citit (liniște, un vocabular bogat, o lectură cursivă, lipsa unor factori externi care ar putea distrage și așa mai departe).
Ne-am jucat pe roluri: PĂCALĂ - ILINCA -TÂNDALĂ și INAMICII (Păcală nu avea voie să ajungă la Ilinca și nici la Tândală sau invers, inamicii trebuiau să îi oprească). Nu știu cum se face că personajele din carte au câștigat de fiecare dată, iar inamicii inventați nu au reușit să-i despartă. Astfel, ne-am dat seama că este foarte ușor să jucăm un rol, să fim un personaj, să ne bucurăm de cărțile pe care le citim și în joacă, dar și de faptul că orice carte are personaje pe care putem să le relaționăm într-un fel sau altul.
„Mațele încâlcite” ne-au ajutat să realizăm că și poveștile pot fi extrem de încâlcite, exact ca mâinile în acest joc.
În plus, ne-am jucat „Povești cu mânuțe turnuleț” (unul a început povestea și am clădit mâinile până am găsit un final bun.
Cele mai apreciate momente au fost: Vasilică citind întrerupt (ridica mereu capul pentru a-și întrerupe lectura), Vasilică și Sorina citind râs/plâns și, cel mai probabil, jocul de rol când am inventat noi păcăleli în cadrul cărții (unii au intrat prea tare în pielea personajelor).

Vedeți câteva momente mai jos:
https://www.youtube.com/watch?v=uNEafyi6b2w&feature=youtu.be

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu